OrthoSHOC


Episcopul ales Ieronim Sinaitul a slujit si s-a impartasit cu ereticii in insula Patmos in anul 2009

Posted in Erezii de orthoshoc pe Martie 25, 2010
Tags: , , , ,

Mai jos sunt fotografii de la acel „eveniment” eretic

Ierarhul roman care a participat la acea slujba eretica

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române astăzi, 29 noiembrie 2009, Episcop Vicar Patriarhal, cu titulatura Sinaitul.

Experienţă profesională
– 20.04.1988 hirotonit ieromonah Mănăstirea Bistriţa-Neamţ
– 29.04.1988 responsabil al Bibliotecii Centrale Patriarhale şi preot slujitor la Catedrala Patriarhală
– 1990-1994 mare ecleziarh al Catedralei Patriarhale
– 1992-1993 Institutul Ecumenic de la Bossey
– Din 1994 Reprezentantul Patriarhiei Române la Sfintele Locuri şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan

Educaţie şi formare
– 2009 Admis la colocviul doctoral – Universitatea din Craiova, disciplina Istorie Bisericească Universală
– 1992-1993 Institutul Ecumenic de la Bossey
– 1982-1986 Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti
– 1976-1981 Seminarul Teologic din Bucureşti

Distincţii
– Crucea Patriarhiei Române – 1994
– Crucea Patriarhală a Patriarhiei Ecumenice – 1995
– Crucea Ierusalimului – 1996
– Crucea Patriarhală rusă – 1996

Limbi străine cunoscute: engleză, franceză, greacă

sursa: basilica.ro

Anunțuri

Teoctist Arapasu a slujit, desi doar liturghia cuvantului, cu Papa Ioan Paul al II-lea. S-au mai citit Crezul si Sf. Evanghelie

Posted in Erezii de orthoshoc pe Martie 24, 2010
Tags: , , ,

EVENIMENT ISTORIC CU PROFUNDE SEMNIFICATII ECUMENICE
– VIZITA INTAISTATATORULUI BISERICII ORTODOXE ROMANE LA VATICAN

Intre 7-14 octombrie 2002 a avut loc vizita istorica a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la Vatican, in fruntea unei delegatii alcatuite din IPS Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei, IPS Mitropolit Teofan al Olteniei, IPS Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale si Meridionale, IPS Arhiepiscop Nifon al Targovistei, PC pr. prof. dr. Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Romane, PC pr. prof dr. Nicolae Necula, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul” a Universitatii din Bucuresti, PC pr. Michael Tita, consilier patriarhal la sectorul de Relatii externe bisericesti, pr. Ioan Chivu de la parohia Slobozia din Capitala si diac. Costin Spiridon de la Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Vizita a fost un raspuns la invitatia Sanctitatii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea, adresata Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, de a vizita Roma, Vaticanul si Biserica Romano-Catolica, dupa ce suveranul pontif vizitase Biserica Ortodoxa Romana intre 7-9 mai 1999.

Aceasta vizita a cuprins in programul ei obiective de o deosebita importanta pentru istoria, viata si spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice, ca si obiective de interes actual, bisericesc si social. Intre aceste obiective semnalam cele patru mari catedrale patriarhale ale Romei: Sfantul Petru, Sfantul Paul, din afara zidurilor cetatii, Sfantul Ioan din Lateran si Sfanta Maria cea Mare, bazilici inaltate chiar din vremea Sfantului Constantin cel Mare, dar peste care s-au asezat straturile si influentele artistice ulterioare, facand din ele adevarate capodopere ale artei crestine apusene, cu bogate tezaure de obiecte religioase si de moaste de sfinti. La acestea s-au adaugat cele doua mari si prestigioase institutii de invatamant din Roma, Universitatea Gregoriana, unde studiaza tineri din toata lumea, atat discipline teologice, cat si laice, si Institutul Pontifical Oriental, specializat in problemele Bisericilor Orientului Crestin, amandoua institutiile dispunand de biblioteci exceptionale. La aceste institutii au studiat in decursul anilor si numerosi studenti romani. Vizita a cuprins si doua slujbe ecumenice, savarsite in biserica Santa Maria in Trastevere, sediul Comunitatii Sant Egidio, care grupeaza in jurul ei tineri entuziasti, care au ca obiectiv al activitatii lor lupta pentru pace si infratirea intre popoare si religii, ca si implicarea in problemele sociale, ingrijind copii bolnavi de SIDA, persoane handicapate si batrani suferinzi, si in biserica Sfantului Bartolomeu din Insula, unde a avut loc comemorarea martirilor secolului al XX-lea. De asemenea, delegatia a vizitat spitalul de copii „Bambina Gesu”, care apartine Bisericii Romano-Catolice si care are o frumoasa colaborare cu spitalele din Romania si Institutul Greco-Catolic „Pio Romeno”, care adaposteste pe tinerii romani veniti aici la studii si unde Prea Sfintitii Episcopi Virgil de Oradea si Florentin de Cluj-Napoca au fost prezenti.

Din programul vizitei n-au lipsit primirile la presedintele Republicii Italia, excelenta Sa Domnul Azeglio Ciampi si la Prim-ministrul italian, Dl. Silvio Berlusconi, care au avut cuvinte de apreciere la adresa culturii romanesti si spiritualitatii poporului roman, ancorate adanc in latinitate. Din program n-a lipsit nici vizitarea Bibliotecii Vatican, una dintre cele mai mari si mai valoroase din lume, si a Capelei Sixtine, capodopera artistica a marelui geniu al artei italiene, Michelangelo. Cum era firesc, vizita in Italia a cuprins si o slujba la comunitatea romaneasca din Roma si la cea din Milano, unde Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a sfintit noua catapeteasma din lemn a bisericii. Tot aici, ca o prelungire a vizitei de la Roma, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist si membrii delegatiei au fost primiti de noul Cardinal al orasului Milano, Arhiepiscopul Diarigi Tettamanzi, si au vizitat bazilica Sfantului Ambrozie si Domul din Milano, unde a avut loc si o slujba religioasa. La Roma, de la bazilica Sfantul Ioan din Lateran, unde a avut loc o slujba ecumenica, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a primit o particica din moastele Sfantului Silvestru pentru a fi adusa bisericii cu acelasi nume din Bucuresti, iar de la bazilica Sfantului Ambrozie din Milano a primit o particica din moastele Sfantului Ierarh Ambrozie.

Dar momentele cele mai emotionante si mai pline de semnificatie le-au constituit intalnirea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, atat la sosirea la Roma, in prima zi a vizitei, in fata Catedralei Sfantul Petru, unde erau adunate zeci de mii de credinciosi, cat si la primirea speciala a Parintelui Patriarh Teoctist si a delegatiei, in Palatul din Vatican, la resedinta personala, cand a avut loc semnarea Declaratiei comune de catre cei doi inalti demnitari bisericesti, si mai ales participarea si asistarea la Misa solemna savarsita de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea in bazilica Sfantul Petru, in ziua de duminica, 13 octombrie 2002.

Vizita Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma a constituit un eveniment de epocala insemnatate, cu tripla semnificatie: istorica, ecumenica si pastorala, o citire, intelegere si implinire a semnelor timpului.

A fost o vizita istorica, pentru ca este prima vizita oficiala a unui patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane intreprinsa la Roma, la Vatican si in Biserica Romano-Catolica, dupa cum si vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, efectuata la Bucuresti, intre 7-9 mai 1999, a fost prima vizita a unui papa intr-o tara majoritar ortodoxa. In calitatea Sa de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Parinte Patriarh a mai vizitat Roma si pe Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, in 1989, dar nu oficial, ci in drum spre India. Prin aceasta vizita oficiala s-au rupt barierele si zagazurile prejudecatilor care tineau capeteniile a doua Biserici cu origini in predica celor doi apostoli frati: Sf. Apostol Petru la Roma si Sf. Apostol Andrei in Romania.

Ea a consfintit si a dat expresie dreptului unei capetenii sau al unui Intaistatator al unei Biserici Autocefale sa stabileasca relatii bilaterale cu oricare dintre Bisericile din lume si sa faca schimb de vizite. Suntem convinsi ca ea este doar un inceput in aceasta directie si a fost o dovada si de curaj, dar si de intelepciune.

Vizita Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma a avut apoi o semnificatie vadit ecumenica. Ea a fost raspunsul firesc la invitatia Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, adresata Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist de a vizita Biserica Romano-Catolica, cu scopul unei mai bune cunoasteri, al apropierii si al lucrarii in vederea unirii Bisericilor Crestine, conform dezideratului exprimat de Mantuitorul Iisus Hristos „ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21). Prin aceasta vizita s-a dat expresie inca o data deschiderii Bisericii Ortodoxe Romane si Intaistatatorului ei spre lucrarea ecumenica. in lumea crestina de azi, atat de divizata, o asemenea intalnire nu este altceva decat dorinta unei marturii comune despre credinta in Hristos si apartenenta la Biserica Lui. Asa cum afirma si Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al IIlea, la Bucuresti, si cum s-a reafirmat si la Roma, Bisericile Crestine, numai unite pot da o marturie credibila despre credinta in Hristos. De aceea, calea ecumenismului, a apropierii, cunoasterii si impreuna- lucrarii Bisericilor pentru unitatea si unirea lor este ireversibila. Numai prin dialog Bisericile se pot regasi, apropia si uni. Faptul ca cei doi Intaistatatori s-au putut ruga impreuna, in cadrul slujbei savarsite in bazilica Sfantul Petru, fara insa sa coliturghiseasca si sa se impartaseasca, inseamna un lucru foarte important, chiar si numai pentru comuniunea la nivel de rugaciune.

Dar vizita Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma si la Milano a avut si o importanta pastorala, pentru ca ea a insemnat intalnirea Intaistatatorul Bisericii noastre cu credinciosii si preotii romani care ii pastoresc in diaspora. Slujbele savarsite la parohiile romane de la Roma si de la Milano, la care au participat miile de credinciosi care au venit in intampinarea Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, impreuna cu preotii lor, au fost momente de inalta traire duhovniceasca si de vie comuniune sfanta. Cuvantul de invatatura si sfaturile parintesti si calde, pornite din inima iubitoare de parinte al tuturor credinciosilor romani au constituit balsam pentru cei plecati de acasa si care numai prin Biserica pot pastra legatura cu credinta, cu traditiile stramosesti si cu tara.

Vizita Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma, bine organizata, bogata in obiective si receptata cu interes, in ambele tari, ca si in lume, s-a finalizat cu o Declaratie comuna semnata de cei doi Intaistatatori de Biserici. Documentul are o importanta deosebita pentru ideile majore pe care le curpinde si pentru perspectiva plina de nadejde pe care o deschide pentru lucrarea Bisericilor.

Declaratia cuprinde cinci puncte principale:

1. Primul se refera la intalnirea de la Roma care se desfasoara in spiritul celei de la Bucuresti, dominata de dorinta de unitate si care intareste si reinnoieste angajarea celor doua Biserici de a lucra in vederea ajungerii la deplina unitate vizibila a Bisericii lui Hristos. Comuniunea deplina la care tind Bisericile nu inseamna absorbtie a uneia in alta, ci o deplina comuniune in adevar si dragoste. Calea catre aceasta unitate este cea aratata de Hristos si este fara de intoarcere.

2. Intalnirea de la Roma trebuie luata ca exemplu pentru conlucrarea Bisericilor, mai ales a celor din Romania, pentru ca fiii acestora sa se intalneasca pentru a se impaca, pentru a medita impreuna si a gasi caile si mijloacele unei bune intelegeri. Dialogul trebuie sa fie calea de depasire a conflictelor, a neintelegerilor si a suspiciunilor create in trecut.

3. Conlucrarea dintre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa Romana, ca si cea dintre Ortodoxie si Catolicism, se poate baza pe traditia Bisericii nedespartite pe care acestea o au in comun, ca si pe faptul ca impreuna cinstim aceiasi sfinti ai calendarului de dinainte de despartire. Pentru a ajunge la deplina comuniune, este nevoie de consultari reciproce, de intalniri si de lamuriri ale adevarurilor de credinta, recunoscand si respectand traditiile religioase si culturale ale fiecarui popor, ca si libertatea religioasa.

4. Dialogul teologic promovat de Comisia Mixta Internationala pentru Dialog Teologic intre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa trebuie reactivat.

5. Biserica nu este o realitate inchisa in ea insasi, ci ea este trimisa in lume si deschisa catre lume. Ea trebuie sa contribuie la unitatea Europei, oferind exemplul unitatii ei. Ea trebuie sa contribuie la afirmarea valorilor crestine si a sfinteniei vietii, a demnitatii si drepturilor fundamentale ale omului, a dreptatii, solidaritatii, pacii, reconcilierii si valorilor familiei si la protectia creatiei. Europa intreaga are nevoie de bogatia culturala si spirituala creata de crestinism. Ca Biserici surori, Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Romei trebuie sa se angajeze in rezolvarea marilor sarcini pe care mileniul al III-lea ni le pune inainte pentru a reda Europei etosul ei cel mai profund si chipul sau cel mai uman.

Declaratia comuna constituie un minunat program de lucru, cu idei si idealuri clare si precise si cu dorinta sincera, exprimata de amandoua partile, pentru o frumoasa si rodnica conlucrare.

Apreciind intreaga desfasurare a vizitei, primirea extrem de atenta si afectuoasa care s-a facut Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, deschiderea spre conlucrare, exprimata atat de Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, cat si de reprezentantii Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor, in frunte cu Cardinalul Kasper, ca si Declaratia comuna, care ramane un document de mare importanta pentru activitatea ecumenista desfasurata astazi in lume, putem spune ca aceasta vizita a constituit un mare pas pe calea apropierii si a unirii Bisericilor Crestine. Prin unicitatea ei, prin frumusetea si prin bogatia de nadejde pe care le trezeste, ea capata valente istorice si ecumeniste de exceptie. Ea aduce un plus de incredere in cei doi mari Intaistatatori de Biserici, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea si Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, care pot fi socotiti deschizatori de drumuri in conlucrarea ecumenica, constienti de chemarea si marea responsabilitate de a veghea la refacerea unitatii Bisericii lui Hristos.

Ea ramane un moment de referinta in cronica evenimentelor ecumeniste si a relatiilor dintre Bisericile Crestine.

Ea inseamna, in ultima instanta, cresterea prestigiului Intaistatatorului Bisericii noastre, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, al Bisericii pe care o slujeste si al poporului roman dreptcredincios, deschis din fire spre colaborare si spre iubirea semenilor.

Vizita poate servi drept pilda Bisericilor din tara noastra si Bisericilor Crestine din lume.

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula

Teofan Savu afirma ca papistasii au sfinte taine

Posted in Erezii,Video de orthoshoc pe Martie 22, 2010
Tags: , ,

Serafim Joanta accepta casatoria cu sectarii

Posted in Erezii,Video de orthoshoc pe Martie 20, 2010
Tags: , ,

Acord intre BOR si monofiziti

Posted in Erezii de orthoshoc pe Martie 10, 2010
Tags: , ,

PATRIARHUL 666 distruge Man. Esphigmenou din Muntele ATHOS pentru refuzul ECUMENISMULUI !

Posted in Video de orthoshoc pe Februarie 20, 2010

Bartolomeu cere unificarea Pastelui ortodox si catolic

Posted in Erezii de orthoshoc pe Ianuarie 15, 2010
Tags: , ,

05.04.2007, Cluj (Catholica) – În anul acesta creştinii de pretutindeni trăiesc bucuria de a sărbători Învierea Domnului în aceeaşi zi. Dacă ceea ce ar trebui să fie normal provoacă bucurie, deci o excepţie de la regulă, înseamnă că regula în sine, adică practica generală, reprezintă o anormalitate. Nu-mi propun să analizez mecanismele istorice care au dus la dezbinarea creştinilor pe tema calendarului. Amintesc doar că Biserica a stabilit o regulă încă în secolul al IV-lea, prin Sinodul Ecumenic de la Niceea, care o hotărât în unanimitate ca Paştile să fie sărbătorite în prima Duminică de după luna plină care-i urmează echinocţiului de primăvară. Aşadar, punctul fix era echinocţiul, iar calcularea acestuia i-a fost încredinţată Bisericii din Alexandria, Egiptul fiind pe atunci patria astronomiei.

Ştiinţa astrelor însă a evoluat în timp, noile descoperiri au provocat calcule noi, în 1924 a fost adoptat calendarul gregorian, dar numai de către o parte din ţările creştine, pe când celelalte au rămas la cel iulian, şi aşa se face că tot mai des circulă întrebarea: De ce nu hotărăsc Bisericile ca Învierea Domnului să fie prăznuită de toţi creştinii la aceeaşi dată? Oare nu ar trebui să se ajungă la o înţelegere, cu atât mai mult cu cât data Paştilor nu este o problemă de dogmă, ci doar una de practică liturgică?

Doresc să informez opinia publică de la noi că tema unificării datei pascale se află pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor, că ea nu reprezintă un obstacol de netrecut, că, prin urmare, se poate ajunge la un consens, dar că, asemenea tuturor problemelor de această natură, rezolvarea şi punerea ei în practică cer timp şi răbdare. Nu va fi suficientă o simplă hotărâre de la centru, fie ea şi unanimă. E absolut necesar ca ea să fie omologată de către clerul şi credincioşii tuturor Bisericilor. Să nu uităm că de-a lungul secolelor s`au creat tradiţii adânc înrădăcinate în conştiinţa şi practica populară şi că alinierea lor la actualitate nu se face cu uşurinţă. Noi, românii, avem exemplul din 1924 când reforma calendarului a fost hotărâtă de sus, fără o prealabilă pregătire a poporului, ceea ce a provocat rezistenţa stiliştilor din Moldova şi constituirea lor într`o unitate disidentă care dăinuie şi astăzi.

Dacă, cel puţin din când în când, coincidenţele calendaristice le oferă tuturor creştinilor bucuria de a sărbători împreună Învierea Domnului, faptul în sine reprezintă garanţia că ceea ce este astăzi o excepţie, mâine poate fi regulă. Esenţial însă nu este când sărbătorim Paştile, ci cum le sărbătorim. (Material semnat de Mitropolitul ortodox Bartolomeu, apărut astăzi pe situl Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului)

SI DIN PRESA LAICA

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a pledat ieri, in mesajul de Paste, pentru ca intreaga crestinatate sa sarbatoreasca Invierea Domnului in aceeasi zi.

„De ce nu hotarasc Bisericile ca Invierea Domnului sa fie praznuita de toti crestinii la aceeasi data? Oare nu ar trebui sa se ajunga la o intelegere, cu atit mai mult cu cit data Pastilor nu este o problema de dogma, ci doar una de practica liturgica? Doresc sa informez opinia publica de la noi ca tema unificarii datei pascale se afla pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor”, a precizat IPS Bartolomeu.

El avertizeaza insa ca nu va fi suficienta o decizie impusa pentru stabilirea unei date unice, ci este nevoie ca intregul cler si credinciosii tuturor Bisericilor sa fie de acord.

„Raminem optimisti si trebuie sa avem rabdare, probabil voi, cei mai tineri, veti apuca ziua aceea ca si unitatea Bisericilor sa fie infaptuita”, a aratat Bartolomeu marele sau deziderat.

Sinodul Ecumenic de la Niceea a stabilit in secolul IV ca Pastele sa fie sarbatorit in prima duminica de dupa luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara. In 1924 a fost adoptat calendarul gregorian, dar numai de catre o parte din tarile crestine, restul raminind la cel iulian, de aici aparind diferenta de data dintre Pastele ortodox si cel catolic.

(sursa: Cotidinul, 05 aprilie 2007)

Monumentele monstruoase de la Vulcana Bai si lepadarea de Ortodoxie a lui Daniel Ciobotea

Posted in Uncategorized de orthoshoc pe Decembrie 18, 2009
Tags: , , , ,

vulcana7.jpg  vulcana4.jpg    vulcana61.jpg

 

Complexul inter-religios de la Vulcana-Bai, jud. Dambovita, unde au fost construite, in 1998, o biserica ortodoxa, o sinagoga si o moschee

In anul 1998, intre 20-22 iulie a avut loc, la Durau – in vestitul centru ecumenist infiintat de actualul PreaFericit Daniel – Simpozionul Iudeo-Crestin “spiritualitatea psalmilor si morala sociala a profetilor”. La Simpozion au participat rabini de mare rang si preoti profesori universitari ortodocsi. Evenimentul a fost prezentat pe larg, cu luarile de cuvant ale participantilor, in paginile revistei Teologie si Viata, nr. 5-12, mai-decembrie 1998, publicatie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, condusa pe atunci de IPS Daniel, actualul patriarh. Simpozionul, asadar, reprezeninta un punctul de vedere asumat de autoritatea arhiereasca a (pe atunci) IPS Daniel.

 

Pe scurt, interpretarea profetilor Vechiului Testament a fost facuta in cheie sociala, chiar socialistaProfetii sunt prezentati de preotii profesori si rabinii participanti drept propovaduitori ai “dreptatii sociale”, ai “eticii sociale” si ca aparatori ai demnitatii umane. Adica, propovaduitori ai unei ordini ideologice omenesti utopice, in care “dreptatea si pacea” stapanesc. O oranduire sociala perfecta, lucru pe care Dumnezeu niciodata nu l-a fagaduit omenirii. Nimic mai departe de mesajul proorocilor, care au anuntat venirea Mantuitorului si distrugerea acestei lumi asa cum este ea acum. Profetii au propovaduit Imparatia lui Dumnezeu, care nu este din aceasta lume. Noii teologi afirma insa ca proorocii propovaduiesc o imparatie lumeasca.

Mai grav decat atat este insa faptul ca preotii profesori ortodocsi, prin interpretarea ideologica a profetilor, legitimeaza si asuma interpretarea rabinica a acestora. Care este aceasta? In luarea sa de cuvant din cadrul Simpozionului, rabinul sef al orasului Haifa, Shear Iashuv Cohen, a afirmat, in fata auditoriului ortodox, urmatoarele:

rabino-shear-iashuv-cohen.jpg

Toate popoarele isi vor da mana, iar Ierusalimul, orasul dreptatii si al justitiei, va fi orasul pacii pentru poporul evreu si pentru toate popoarele. Sa ne rugam pentru binele Ierusalimului, caci de binele lui depinde si binele poporului evreu, ca si al tuturor popoarelor lumii, acum si in veci, Amin! (Teologie si Viata, p. 64).

Mai departe, rabinul Rene Samuel Sirat, Vicepresedintele Consiliului Rabinic European, afirma mult mai transant:

rabiichiefjpg.jpg

Noi trebuie sa ne pregatim sa auzim pe Profetul Eliahu, care va anunta venirea lui Mesia al Dreptatii, al Binecuvantarii, al Milei, al Adevarului si al Pacii. (Teologie si Viata, p. 67).

Asadar, profetii sunt folositi pe post de ideologi ai unei noi ordini mondiale, in care Ierusalimul este capitala spirituala a lumii, iar stapanul va fi “Mesia”  rabinilor. Ce este grav in aceasta? Participarea si girul teologilor ortodocsi dat acestei viziuni asupra lumii, viziune care nu este doar hiliasta si promotoare a unui soi de socialism global, ci care Il neaga implicit pe Domnul  si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si care il vesteste pe falsul mesia asteptat de evrei, care nu este, potrivit invataturii ortodoxe, altul decat insusi Antihristul.

Iata, de pilda, talcuirea data profetilor de un preot profesor ortodox participant la Simpozion, autorul articolului “Mesajul etic al profetilor si actualitatea lui”:

“putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ordinea noua sociala care va fi intemeiata pe pace si dreptate... Potrivit prevestirilor profetice, noua societate se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii, neamurile vor preface armele in unelte pentru lucrarea pamantului… “(Teologie si Viata, p. 80).

Si mai grava este urmatoarea talcuire, preluata din articolul “Dreptatea sociala in scrierile biblice”:

“Cu toate ca indemnurile si sfaturile profetilor adresate contemporanilor nu au fost intotdeauna ascultate, ei n-au incetat totusi a arata ca intr-un viitor indepartat tot ceea ce ei au propovaduit se va implini intocmai, iar aceasta implinire ei au pus-o in stransa legatura cu venirea lui Mesia. Imparatia mesianica, asa cum o concepeau ei, se caracterizeaza sub aspect social prin pacea si dreptatea asezate la temelia ei.” (Teologie si Viata, p. 88).

Dar a afirma ca profetii au propovaduit despre o imparatie din acest veac este lepadarea viziunii ortodoxe asupra profetiilor si rasturnarea intregii propovaduiri evanghelice! Mesia a venit deja in Persoana lui Iisus Hristos, iar imparatia mesianica este Biserica, si, dupa Judecata, Noul Ierusalim, Imparatia cerurilor. Acesta este adevarul Bisericii Ortodoxe. Orice asteptare a unei impliniri in acest veac si al unei proiectari in aceasta lume a fagaduintelor profetice implica negarea lui Hristos ca Mesia si asteptarea unui altuia.

jews_christians_muslims_for_peace.jpg

Am facut aceasta introducere anamnetica pentru a oferi o cheie de intelegere mesajului pe care PF Daniel l-a transmis ieri unei adunari nu doar ecumeniste, ci pan-religioase care isi propune nimic mai putin decat unitatea spirituala a lumii”. In mesajul scris in obisnuita limba de lemn s-au strecurat insa unele cuvinte cheie care il fac mai “pitoresc”. Unul din ele este “Biserica crestina”. Avand in vedere ca la eveniment au participat ortodocşi şi catolici, pastori penticostali” este evident ca patriarhul s-a referit la totalitatea confesiunilor crestine, numite in acest comunicat “Biserica crestina”. Or, acest lucru, din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, este erezie, caci nu exista alta Biserica Una, Soborniceasca si Apostoleasca, iar aceasta nu este in niciun caz o abstracta si fantomatica Biserica Universala, ci singura Biserica Ortodoxa.

Al doilea aspect problematic al comunicatului este scopul anuntat si asumat: unitatea spirituala a lumii, unitate supra-religioasa, o unitate in diversitate, care aduna laolalta toate marile religii. Dar unitate pe ce temei si in vederea a ce? Dupa cum vedem, in vederea unui “viitor mai bun”, a unei ordini sociale in care sa domneasca reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun”. Adica, o unitate spirituala pentru asteptarea unei noi ordini mondiale, a utopiei perfecte, instaurate de “Mesia”-Antihrist. Iar bisericile, asa cum am aratat nu odata pe acest site, se fac slujitoare ale ultimei si celei mai ucigase utopii religioase. 

crop.JPG

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat participanţilor la Conferinţa internaţională „Spre o unitate spirituală a lumii – evrei, creştini, musulmani la începutul mileniului III” (Arad, România, 26-27 mai 2009)

Excelenţele Voastre,
Distinşi participanţi,

Deşi lumea contemporană cunoaşte un progres ştiinţific şi tehnologic realizat în salturi uriaşe, ea este marcată, în acelaşi timp, de o profundă criză spirituală. Se înregistrează o tensiune între tradiţie şi modernitate, o pierdere a valorilor umane tradiţionale, o instabilitate a familiei, un conflict între generaţii, precum şi mult individualism în societate. Vremurile de acum cer noi metode de lucru şi în acelaşi timp noi soluţii, pentru rezolvarea diferitelor probleme pe care le pune omului secularismul de astăzi, dominat de spiritul materialismului, în care omul caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice.

Cu toate acestea, din adâncul însingurării şi al înstrăinării sale de semenul său şi de Creator, omul de astăzi caută nădejdea pentru un viitor mai bun.

De aceea, noi, ca păstori ai Bisericii creştine, împreună cu conducătorii celorlalte două mari religii monoteiste, avem datoria să călăuzim popoarele, pe care Dumnezeul Cel Sfânt ni le-a încredinţat să le păstorim, vestind tuturor iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, pacea şi înţelegerea între oameni, pentru ca reconcilierea şi dreptatea, respectul reciproc şi cooperarea pentru binele comun să biruiască asupra relelor din viaţa persoanelor şi a popoarelor

Cu aceste speranţe de mai bine, izvorâte din credinţa lucrătoare prin iubire, salutăm şi felicităm pe toţi participanţii la Conferinţa ‘Spre o unitate spirituală a lumii’ şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne călăuzească astfel încât împreună, în bună înţelegere şi pace, să ne apropiem unii de alţii, deschizând larg porţile iubirii dumnezeieşti către toţi oamenii.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

vulcana3.jpg

 vulcana5.jpg

1998_cerimonia01.jpg